yoga

yoga

asociere

Termenul sanscrit yoga este utilizat în cadrul sistemului medical Ayurveda cu sensul de „legătură”, „unire”, „asociere” sau „combinare”, desemnând cel mai adesea acele atitudini interioare care determină crearea unei legături sau combinarea a două structuri distincte.

Într-o formă concretă, termenul yoga desemnează de asemenea actul hrănirii propriu-zise, dar el poate fi adesea extins la semnificaţiile sale subtile, fiind corelat cu aspecte legate de hrănirea subtilă (bioenergetică sau astrală), asimilarea unor idei şi intrarea urmată de menţinerea în stare de rezonanţă ocultă cu anumite energii subtile sau aspecte ale planului mental macrocosmic, fuziunea inefabilă cu anumite sfere de forţă infinite, ajungând până la contopirea ultimă cu Supremul Absolut (Dumnezeu). În acest context, termenul yoga este foarte apropiat ca semnificaţie de acţiunea de a utiliza, de a folosi, de a asimila sau acţiunea de a se hrăni, aplicată fiecărui nivel (plan) al microcosmosului fiinţei umane.

În conformitate cu lucrarea secretă de Ayurveda Charaka-Samhita există patru tipuri principale de acţiuni (sau atitudini) prin care fiinţa umană interacţionează cu lumea exterioară cu scopul de a asimila anumite substanţe, energii subtile sau aspecte pe care să le integreze apoi (într-o anumită formă) în microcosmosul fiinţei sale. Acestea sunt: 1. acţiunea cumpătată (echilibrată) de asimilare (sama-yoga), 2. neutilizarea sau lipsa folosinţei (ayoga), 3. utilizarea excesivă şi neintegrată, exagerarea în folosinţă sau abuzul (ati-yoga) şi 4. utilizarea greşită (mithya-yoga).

Aceste patru tipuri de legături sau conjuncţii (yoga) constituie cauza existenţei atât a stării de sănătate (svasthya), cât şi a stării de boală (raga). Prima (sama-yoga) este o cerinţa esenţială pentru menţinerea stării de sănătate (svasthya), în timp ce celelalte trei (ayoga, ati-yoga şi mithya-yoga) cauzează apariţia în fiinţă a stărilor de dezechilibru (vaisamya) şi de boală (vikara).