Dictionar
Actualul Dicţionar modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda reprezintă o ediţie nouă, completă, cumulativă şi adăugită, a „Ghidului practic de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda”, lucrare în două volume, apărtută la Editura Ayus în perioada 2012-2014, al cărei conţinut a fost revizuit şi completat cu o serie numeroasă de alţi termeni de origine sanscrită noi, care sunt folosiţi în mod uzual în Ayurveda.
Explicaţiile date pentru fiecare dintre termenii cuprinşi în acest Dicţionar modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda pot fi de ajutor mai ales atunci când parcurgem anumite texte de specialitate referitoare la modalităţile naturale de menţinere a stării de sănătate a fiinţei prin mijloace ayurvedice, de vindecare pe cale naturală prin Ayurveda sau atunci când lecturăm anumite fragmente care includ referinţe la unele aspecte fundamentale din Ayurveda despre manifestările din lumea viului, precum şi atunci când urmărim să identificăm semnificaţia precisă a unor termeni sanscriţi care au devenit deja uzuali pentru vorbitorii de limbă română care studiază în mod sistematic în prezent Ayurveda în România.
Dicţionarul modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda poate prezenta un interes deosebit mai ales pentru aceia care studiază şi aplică în mod frecvent metodele practice milenare din Ayurveda, atât în scopul îmbunătăţirii stării lor de sănătate şi a condiţiei existenţiale în care fiecare se află, cât şi în scopul vindecării pacienţilor, aceasta în cazul celor care practică în prezent profesia de medic sau care îşi desfăşoară activitatea în calitate de terapeut în domeniul terapiilor alternative şi complementare.
Lecturarea atentă a acestui Dicţionar modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda poate fi un început pentru cei care decoperă Ayurveda sau poate constitui o etapă de elucidare, ori de completare a anumitor aspecte, pentru cei care au dobândit deja o anumită experienţă în cunoaşterea şi practica ayurvedică.
Fiecare termen de origine sanscrită ce a fost inclus în acest Dicţionar modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda are asociată o explicaţie sumară în limba română, urmată apoi de o explicitare detaliată, în care sunt incluse o serie de referinţe şi de trimiteri la alţi termeni samscriţi cu care respectivul termen se află în conexiune. Pe baza acestor referinţe incluse în explicaţiile fiecărui termen sanscrit se poate alcătui apoi o lectură specifică a unei anumite suite de semnificaţii conexe, care pot oferi astfel un deosebit de valoros sprijin clarificator asupra multora dintre subiectele importante din Ayurveda.
Acest Dicţionar modern de termeni sanscriţi uzuali în Ayurveda a fost conceput ca un instrument informaţional operativ pentru toţi cei care studiază în prezent Ayurveda în România şi care folosesc în mod curent în viaţa lor de zi cu zi informaţiile valoroase oferite cu generozitate de sistemul milenar Ayurveda.
Termenii sanscriţi enumeraţi şi explicitaţi în această lucrare au fost definiţi folosind în principal regulile uzuale ale scrierii cu caractere latine a termenilor sanscriţi. Totuşi, din considerente ce ţin mai ales da faptul că marea majoritate a acestor termeni de origine sanscrită au fost deja asimilaţi în prezent în limbajul uzual al vorbitorilor limbii române, o serie de transliterări ale unor termeni sanscriţi au fost adaptate în conformitate cu scrierea uzuală din limba română, astfel încât scrierea acestor termeni să fie cât mai apropiată scrierii româneşti uzuale. De exemplu, în mod curent asocierea literelor „s” şi „h” face ca lecturarea în limba română a termenului să se facă folosind sunetul „ş”, aşa cum este, de exemplu, în cazul cuvântului ce frecvent folosit în Ayurveda şi anume „dosha”. Litera „y” se citeşte, de regulă, în limba română ca un „i” accentuat, iar atunci când întâlnim într-un cuvânt de origine sanscrită repetarea literei „t”, ca de exemplu în cazul termenului „pitta”, în vorbirea din limba română se adaugă o foarte scurtă pauză înaintea rostirii accentuate a literei „t”. Atunci când litera „h” apare într-un cuvânt de origine sanscrită după consoane cum sunt „d” sau „b”, ea devine sesizibilă în limbajul vorbit din limba română, aşa cum avem de exemplu cazul cuvintelor „dharana” sau „abhyanga”.