Jaivika-Sandesha

Biosignalistica

Ca știință specializată din Ayurveda, bio-signalistica (Jaivika-Sandesha) face parte din cadrul amplu al ramurii operative practice din Ayurveda numită Svasthavritta. Termenul modern ”signalistică”, care este uneori denumit și semnalistică, provine de la cuvântul „semnal” și desemnează nevoia rapidă de semnalizare ce este necesară în contextul menținerii stării generale de echilibru a unei structure vii. În Ayurveda, acest domeniu legat de cunoașterea și controlul asupra semnalelor biologice este numit Jaivika-Sandesha. Expresia provine din asocierea termenilor sanscriți jaivika, care înseamnă ”a fi viu”, și sandesha, care înseamnă ”ceea ce atrage atenția” sau ”ceea ce semnalizează ceva”. Așadar, traducerea acestui termen compus poate fi realizată prin expresia românească ”ceea ce atrage atenția și care provine din semnalele viului” sau, cu un termen modern, bio-signalistică ori signalistica viului.

Studiile cercetătorului rus Alexander Gurvici

În anul 1923 cercetătorul rus Alexander Gurvici a descoperit faptul că celulele pot comunica între ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere sigilate, dar prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era construită din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune asupra ţesutului dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar dacă fereastra era confecţionată din sticlă de cuarţ, despre care se ştie că permite trecerea radiaţiilor UV şi peste UV, atunci, în numeroase experimente, s-a observat că orice acţiune (de exemplu infectare) realizată asupra unuia din ţesuturi crea un efect asupra celui sănătos în numai câteva ore.

Observațiile cercetătorului american Bruce Lipton

Relativ recent, cercetătorul american Bruce Lipton confirmă valoarea acestor cercetări. El afirmă faptul că aceste experimente au fost repetate de foarte multe ori şi au fost verificate şi de alţi cercetători. Deoarece informaţia chimică nu poate traversa sticla obişnuită, oamenii de ştiinţă care lucrează cu ştiinţa convenţională nu au vrut să studieze acest fenomen, deoarece în lumea biologiei convenţionale regula spune că semnalele sunt transmise prin intermediul substanţelor care intră în reacţie sau a ionilor. Aşa că, în biologia convenţională, atunci când ea se referă la semnale, pornește de la premiza că acestea impun cu necesitate o origine chimică. Şi din moment ce sticla obişnuită opreşte transferul de semnale oamenii de ştiinţă au fost uimiţi. Ei au văzut că există un efect, dar pentru ei nu avea nici o logică, deoarece în viziunea lor toate semnalele, fără excepţie, sunt vehiculate pe cale chimică, dar în acest caz particular era clar că ele nu puteau fi transmise între două recipiente izolate unul faţă de celălalt. Noii oameni de ştiinţă studiază fizica cuantică, iar în prezent există foarte multe studii care indică faptul că celulele comunică mai degrabă prin unde și emit semnale capabile să traverseze mediul atmosferic şi nu numai acesta. Comunicarea în mediul viu are loc nu doar prin semnale chimice. Plantele pot comunica prin intermediul luminii sau a unei radiaţii care se comportă asemănător cu cea luminoasă, din spectrul UV şi peste UV.

Cercetările doctorului Fritz Popp

Medicul german Fritz Popp a fost liderul unui colectiv de cercetare care s-a ocupat cu transmisiile de semnale ale celulelor printr-un ecran de sticlă de cuarţ. Dr. Popp a introdus denumirea de fotoni de lumină, care aveau rol de semnale de comunicare. El a constat că celulele pot citi informaţia purtată de undele luminoase, că pot genera şi pot absorbi unde luminoase. Unul din comportamentele observate ale celulei a fost faptul că aceasta citeşte informaţia fotonică. Noi nu suntem capabili să vedem acei fotoni, dar celulele pot fi activate de un singur foton de lumină. Aşadar, undele luminoase de frecvenţe diferite sunt asemenea unor comutatoare care controlează celulele. Acestea sunt concluziile cercetărilor doctorului Fritz Popp în domeniul biofotonicii. Ceea ce e important de ştiut este faptul că celulele pot comunica şi prin alte mijloace decât reacţiile chimice. Ele pot comunica prin câmpuri asemănătoare cu cele electromagnetice, prin lumină, sunete și prin alte câmpuri energetice mai subtile.