nityada-prakara

cea de-a patra ipostază esenţială a energiei fundamentale a vieţii

În tradiţia ezoterică a sistemului Ayurveda termenul sanscrit nityada-prakara desemnează acea ipostază de manifestare a energiei fundamentale a vieţii care serveşte ca substrat permanent al acestui trup, precum şi a celorlalte vehicule ale fiinţei.

Această ipostază (nityada-prakara) este una dintre cele mai misterioase şi enigmatice ipostaze dintre cele cinci ipostaze ale energiei vieţii. Termenul sanscrit nityada provine din cuvântul sanscrit nitya, care înseamnă „eternitate”. Elementul cheie pentru înţelegerea acestei a patra ipostaze esenţiale de manifestare a energiei fundamentale a vieţii se găseşte în atributul permanenţei.

Nityada-prakara reprezintă acea ipostaziere a energiei fundamentale a vieţii în raport cu substanţa subtilă a timpului (kala-dravya) care însoţeşte în permanenţă orice manifestare vie. Privind din punctul de vedere al fiinţării unui anumit suflet (jiva) într-un trup, cele două organe esenţiale care asigură permanenţa vieţii trupeşti sunt inima (hridaya) şi respiraţia (svara). Aceste două procese asigură continua pulsaţie a energiei fundamentale a vieţii în fiinţă şi menţinerea acesteia în asociere cu structura fizică respectivă, menţinând astfel continuitatea vieţii.

Această ipostază esenţială de manifestare a energiei vieţii este cea care face cu putinţă păstarea continuă a participării active a ființei prin intermediul vehiculului trupesc într-un anumit mediu fizic, în această lume fizică, chiar şi în perioadele de timp în care fiinţa nu îşi mai poate menţine continuitatea conştiinţei.

Această ipostaza esenţială de manifestare a energiei fundamentale a vieţii (nityada-prakara) asigură constanţa şi permanenţa legăturii dintre suflet şi trup. Mai mult decât atât, această ipostază asigură procesele integratoare ce permit concordanţa activă a vehiculelor fiinţei. La nivelul acestei ipostaze se regăseşte aşa-numita amprentă specifică a sufletului (jiva). Această ipostază (nityada-prakara) asigură conexiunea unică, în felul ei, ce există între conștiință, suflet şi trup.

Această ipostază asigură fiinţei un sprijin tăcut şi permanent, pe care Dumnezeu îl oferă fiinţelor în permanenţă, chiar şi atunci când acestea nu dau dovadă aproape deloc de o stare de responsabilitate înţeleaptă faţă de vehiculul trupesc (sharira) sau faţă de vehiculele subtile (kosha) pe care ființele le au la dispoziţie.

Cuvântul sanscrit nitya înseamnă „eternitate”, „permanenţă”, „durabilitate”, „continuitate” şi aceasta scoate în evidenţă faptul că în cazul celei de-a patra ipostaze avem de-a face cu un sprijin tăcut, nevăzut pe care Dumnezeu îl oferă astfel ființelor prin intermediul acestei ipostaze fundamentale a energiei vieţii.

În cazul acestei ipostaze se manifestă anumite aspecte reglatoare care nu implică neapărat participarea conştientă și voluntară a ființei. Dintre cele cinci ipostaze esențiale de manifestare a energiei fundamentale a vieții aceasta este considerată a fi cea mai enigmatică, tocmai datorită faptului că preocuparea fiinţelor către a-i recunoaște prezenţa şi manifestarea este în general mică în direcţia aceasta.