lakshana

simptom caracteristic

Termenul sanscrit lakshana este folosit în cadrul secţiunii speciale cu privire la diagnosticarea ayurvedică (nidana), din cuprinsul lucrării de Ayurveda Charaka-Samhita, cu sensul de simptom specific sau, alteori, cu sensul de aspect caracteristic al bolii ce este examinată. Simptomul sau aspectul caracteristic al bolii (lakshana) este un anume indiciu analitic prin intermediul şi cu ajutorul căruia practicianul ayurvedic poate ajunge, în urma unui proces specific de examinare ayurvedică, să identifice în mod corect boala cu care se confruntă o anumită fiinţă umană.

În cadrul procesului patologic (samprapti) ce conduce la apariţia bolii, termenul lakshana are totodată şi sensul de sursă manifestatoare a bolii. Termenul lakshana înseamnă şi faptul că un anume simptom nu trebuie să fie considerat a fi identic cu boala (vyadhi) pe care o caracterizează, acesta fiind doar o indicaţie specifică a acesteia. De regulă, marea majoritate a oamenilor consideră în mod eronat şi superficial că boala ar fi doar o simplă alăturare de simptome caracteristice, care coexistă într-o anume asociere. Tocmai de aceea unii oameni se şi întreabă, de exemplu: „Oare ce este de fapt febra, dacă am considera că ea nu a fi doar pierderea apetitului, oboseală, repulsie faţă de efort, paloarea feţei şi dureri în membre?”.

La modul esenţial vorbind, boala (vyadhi) este o stare perturbată a fiinţei, în care principiile vitale (dosha-urile) sunt perturbate într-un anume fel şi care apoi afectează starea normală a constituenţilor trupeşti (dhatu-vaishamya). Boala reprezintă aşadar o stare particulară anormală a finţei în care are loc o interacţiune patologică specifică între principiile vitale aflate într-un anume grad de perturbare (dosha-uri) şi aşa-numitele obiecte ale vătămării, cunoscute, la modul general vorbind, în Ayurveda, sub numele de dushya-uri, grupă care include în principal constituenţii trupeşti (dhatu), principiul transformtor (agni) şi produşii reziduali principali (mala).

Configurarea specifică (samudaya) a diferitelor simptome caracteristice (lakshana) într-un ansamblu patologic bine definit conduce la ceea ce este descris în Ayurveda ca fiind o anume boală (vyadhi).

Pentru un practican ayurvedic este stringent necesar să înţeleagă că o anumită configuraţie de simptome (samudaya), atunci când este privită ca un întreg unitar, este net distinctă de aspectele sale constitutive sau, altfel spus, de părţile sale componente. De exemplu, pierderea apetitului, oboseala, repulsia faţă de efort, paloarea feţei şi durerile resimţite în membre, sunt în natura lor doar o alăturare de multe funcţii perturbate (vikara). Ele dobândesc caracterul de simptome (lakshana) doar atunci când împreună indică specificul unei anumite boli. Prin urmare, un anume simptom specific (lakshana) este un indicator patologic ce survine întotdeuna doar într-un anume context configurator (samudaya), ce este specific bolii respective.

În Ayurveda, cunoaşterea simptomelor specifice (lakshana) se realizează întotdeauna în corelaţie cu trăsăturile specifice ale contextului configurator (samudaya), exprimat sub aspectul modului specific de perturbare al dosha-urilor. În Ayurveda, cunoaşterea simptomelor manifestate (lakshana) joacă un rol important în identificarea naturii specifice a bolii, deoarece simptomele caracteristice (lakshana), spre deosebire de simptomele premonitorii (purvarupa), apar doar atunci când perturbarea dosha-urilor este manifestată efectiv.

O astfel de cunoaştere va ajuta practicianul ayurvedic la stabilirea specificului şi a gravităţii bolii, precum şi în demersul de formulare a prognosticului. Fără această cunoaştere temeinică, practicianul ayurvedic nu poate să stabilească în mod precis care este linia optimă de tratament.