tamas-guna
modalitatea fundamentală a inerţiei şi a contracţiei
Tamas-guna este ultima dintre cele trei tendinţe fundamentale ale Naturii (prakriti-guna). Tamas-guna este principiul obscurităţii şi al inerţiei în Natură, fiind acea forţă subtilă care asigură stabilitatea fizică, materială a manifestării.
Înţeleptul Aulukya a propus o teorie similară teoriei atomice care descrie fluiditatea materiei (dravya) spunând că: „Dacă nu ar exista tamas-guna sau acea proprietate care face ca toate corpurile materiale să rămână aceleaşi, clipă de clipă, în timp, atunci nu ar mai exista nimic solid în lumea materială”. Fără tamas-guna nu ar mai exista prezentul aşa cum îl cunoaştem, ci doar trecutul şi viitorul. Tamas-guna conferă corpurilor materiale caracteristica statică, este factorul de coeziune fără de care lumea materială, aşa cum o ştim, n-ar putea exista. Tamas-guna desemnează energia potenţială a particulelor materiale.
În mod similar tamas-guna îşi manifestă funcţia sa de factor de coeziune şi la nivel psihic şi mental în fiinţa umană, gândirea fiind un proces de natură fluidă. Tamas-guna face astfel încât cunoaşterea să fie statică şi să rămână accesibilă astfel încât să poată fi stocată în conștiință.
Tamas-guna este considerată adeseori ca fiind acea tendinţă a Naturii care conduce, atunci când devine predominantă în fiinţă, către ignoranţă şi inerţie, fiind numită în unele lucrări ale înţelepciunii orientale „forţa descendentă”. Atunci când devine preponderentă în fiinţa umană, tendinţa fundamentală tamas-guna amplifică lenea şi complacerea fatalistă, care face ființa să se împiedice şi să nu mai progreseze din punct de vedere lăuntric, spiritual. În multe texte străvechi ale înţelepciunii orientale, tamas-guna este definită ca fiind inerţie, non-inteligenţă, fiind expresia unui sui-generis principiu al obscurităţii sau al inerţiei care există în Natură.
Atunci când tamas-guna predomină mai mereu în conștiință, activitatea și gândirea unei fiinţe umane au o natură inerțială, iar ființa este atunci apatică, egoistă, inertă, inactivă sau somnolentă. Spunem despre această fiinţă umană că este tamas-ică sau, altfel spus, că este predominant pătrunsă de predominanţa lui tamas-guna.